Maratonul de la Maratonul Sahara

Ziua maratonului. Ce am in cap? Un mare semn de intrebare. Oare cu ce se mananca asta? Pentru inceput, cu margarina si gem de caise pe paine se pare. Si cu zahar pe niste farfurii in care sunt infipte niste lingurite. Deci asa trebuie sa arate micul dejun al campionilor, imi zic :)) Mmm, ce bun! Deci trezirea la ora 5:00 in ziua maratonului, micul dejun in “centru”, intr-un loc care se cheama “la club”, dupa care imbarcarea in autobuze (a se citi “rata”) si plecarea catre locul de start al maratonului.

La 7 autobuzele au plecat din tabara de refugiati in care suntem cazati, Smarna, catre una dintre celelalte trei tabere de refugiati Saharawi in Algeria- El Aaiun – de unde urma sa se dea startul maratonului. Exista patru tabere de refugiati Saharawi in zona de langa Tindouf in Algeria: Smarna, El Aaiun, Awserd si Dakhla, toate denumite dupa orase corespondente din Sahara de Vest (Sahara Occidentala).

Dupa doua ore de mers am ajuns in El Aaiun unde la 9:30 s-a dat startul maratonului in uralele specifice populatiei Saharawi care seamana cu niste strigate de lupta. Sutele de alergatori, Saharawi, pentru care pun pariu ca acesta este evenimentul anului, camile – toate au contribuit la un start plin de energie.

Incet incet am inceput sa iesim din tabara de refugiati si sa lasam in urma copiii care alergau odata cu noi, femeile care ne aclamau si toata agitatia startului de maraton. O vreme am alergat alaturi de multi alti alergatori, dar treptat distantele intre noi si ei s-au marit, asa ca dupa kilometrul 10 nu mai aveai foarte multe persoane in jur.

Alergarea in desert a fost superba, dupa ce am inceput sa alerg aveam o senzatie continua de bucurie ca ma aflam acolo. Aproape jumatate de maraton am alergat-o fara muzica fiindca ceea ce vedeam in jur imi acapara total capacitatatea de procesare. Din loc in loc erau palcuri de femei care ne aclamau si care ne dadeau un “boost” de energie. La fel si apa, prezenta la fiecare 2.5 km. Temperatura a fost de 37-38 grade, dar vantul a atenuat considerabil senzatia de disconfort.

La inceput am alergat pe un fel de nisip batut cu pietre, ceea ce a fost mai putin greu decat ceea ce a inceput dupa km 30 – nisip de dune. La km 21 am intalnit prima asezare omeneascaย  de pe traseu, tabarade refugiati Awserd. Si o furtuna de nisip. Lucurile pareau foarte palpitante, fara buff-ul primit de la organizatori care sa iti acopere fata nu aveai nici o sansa sa nu te umpli de nisip. Am intalnit tot timpul in cele trei tabere prin care am alergat femei care ne incurajau sau copii care strigau “ola” si care ne intrebau de unde suntem. Le-am facut cu mana pana la sfarsit si indiferent ca am fost obosita la final, de fiecare data mi-am luat energie din faptul ca le-am raspuns.

Dupa 21 km lucrurile au inceput sa se schimbe.. erau momente cand nu mai vedeai aproape pe nimeni si te simteai la capatul lumii. Dupa km 30 lucrurile au inceput sa se schimbe si mai tare. Intre km 30 si km 35 am avut senzatia ca am alergat 15 km… Traseul a fost cu urcusuri si coborasuri, printre dune, intr-o pustietate inedita. Ceea simt acum cand scriu despre asta este ca mi-as dori sa mai fiu o data acolo…

Nu stiu daca a fost din cauza nisipului sau a sosetelor noi (ceea ce imi aduce aminte de ceea ce spunea Andrei despre cum nu trebuie sa incerci nimic nou in ziua concursului), dar la km 30 m-am oprit pentru a imi pune niste plasturi de doua ori si pentru a ii scoate apoi. Cred ca am ratat “zidul” din cauza aceasta.. ๐Ÿ™‚ Sa-mi para rau ? ๐Ÿ™‚

Inainte de km 35 am inceput sa intrebam oamenii pe care intalneam cati kilometri mai sunt pana la finish. Am auzit de trei ori ca mai sunt 5 km la trei standuri diferite de apa, fiecare asezate la 2.5 km unul de celalalt.. ๐Ÿ™‚ Pe final am marit considerabil efortul si asta s-a putut doar fiindca l-am vazut pe Andrei tot timpul… La un moment dat am intrebat cati kilometri mai sunt pana la final (maratonul are 42.195 km) si ni s-a spus ca doi… peste acei doi kilometri alergati la intensitatea cea mai mare a efortului din tot maratonul am vazut un semn pe care scria 40 km… ๐Ÿ™‚ Finishul nu l-am mai vazut fiindca nu mai stiam ce sa mai cred despre el… a trebuit sa ma intorc ca sa mi se scaneze chipul fiindca trecusem de linia de sosire si continuam sa alerg… ๐Ÿ™‚

Advertisements
Posted in Uncategorized | 6 Comments

O zi la Smara Henna Salon

A doua zi de Sahara a continut o sedinta foto cu banner’ul Maratonului Sahara si o sedinta de infrumusetare cu henna. Gazdele noastre si au (scuzati lipsa liniutelor de unire si a altor caractere, e din cauza tastaturii si a lipsei windows’ului pe calculator).. exersat maiestria pe mainile noastre. Nu am inteles neaparat care este timpul in care vopseaua ramane impregnata in piele, dar presupun ca ne putem descurca si asa in Bucuresti. Seara se termina cu o sedinta de informare in ceea ce priveste maratonul si o pasta party pt incarcare cu carbohidrati.

Dupa micul dejul la 6 maine dimineata, masinile ne vor duce din tabara de refugiati de la Smara in care suntem cu totii cazati catre tabara de la El Ayoun de unde se va lua startul maratonului la 9 30.

Cu time managementul la mare inaltime in subiectele noastre de discutie astazi, am facut bagajul pentru maine dimineata deja, asa ca nu mai avem decat sa mancam niste paste si sa ne trezim la 5 maine dimineata. Pumnii stransi!

Posted in Uncategorized | 8 Comments

De la internet cafe din mijlocul desertului

Astazi dimineata am ajuns in Sahara, la Tindouf in Algeria unde a aterizat avionul de la Madrid. Bagajele tuturor s-au incarcat in niste camioane care au mers in fata celor doua autobuze folosite pentru a transporta alergatorii. 400-450 de alergatori au venit anul acesta la maratonul din Sahara, dintre care in jur de 150 vor alerga maratonul intreg, iar altii semi-maraton, cursa de biciclete si alte curse in concurs.

Dupa un drum de o ora jumatate am ajuns la tabara de refugiati Saharawi de la Smara unde am fost intampinati de gazda noastra, o tanara careia nu i se vedeau decat ochii, imbracata in vestimentatia specifica. Carand la bagaj alaturi de noi, ne-a condus timp de 20 de minute pana la casa ei unde ne-a asteptat o adevarata surpriza: o camera a carei dusumea e acoperita de covoare, canapele specifice – mult peste ce ne asteptam sa gasim.

Tipic aici este servirea ceaiului, care se prepara turnand apa fiarta peste o planta uscata si apoi turnand apa dintr-un pahar in altul pana jumatate din pahar este spuma. Secretul: jumatate din ceai este zahar. Bun pentru alergat ๐Ÿ™‚

Ne-a impresionat faptul ca atunci cand am intrebat de o priza (desi ne asteptam sa gasim una la ‘caminul cultural’ al taberei), ni s-a adus un prelungitor legat la un transformator legat la randul lui la o baterie de masina. Bateria de masina este incarcata la un panou solar in curte. Am arborat steagul Romaniei in curtea gazdelor pe un bat imens care se sprijina intre doua sfori folosite pentru sustinerea cortului gazdelor.

Dupa ce luat masa dimineata serviti de gazdele noastre, am dormit, iar in jur de 14 gazdele noastre ne-au trezit pentru a ne aduce pranzul: supa de cartofi prajiti si carne de camila. Delicioasa! ๐Ÿ™‚ Aici lumea vorbeste limba locala si spaniola, incercam sa comunicam in spaniola iar astazi am intalnit pe unul din fratii gazdelor noastre care ne-a povestit cate ceva despre aspecte ale vietii lor altele decat faptul ca sunt refugiati in Algeria din cauza faptului ca Maroc a ocupat marea parte a tarii lor, Sahara de Vest, dupa ce aceasta a fost eliberata de Spania dupa perioada colonialismului. Asa am aflat ca sunt un amestec intre cultura araba si spaniola, cu mari influente spaniole. Danseaza, petrec, au piata in tabara de refugiati de la Smara, au mult timp liber pentru a iubi si sa se bucura de viata dupa cum ne-a povestit gazda noastra, profesor de spanioa.

Dupa amiaza am plecat intr-o excursie in tabara de refugiati condusi de gazda nostra. Am vazut ‘haimele’, niste corturi imense pentru care gazdele noastre au o mare admiratie. Li se par frumoase, asa cum li se pare si pielea alba. Pentru asta merg imbracate cu fata acoperita total, cu bluza cu maneca lunga sub imbracamintea traditionala saharawi si cu manusi. Ochelarii de soare le acopera ultima bucatica de piele. Gazdele noastre sunt superbe pentru simplul fapt ca sunt saharawi si foarte ospitaliere. Gazda noastra ne-a tinut de mana tot timpul..:) Toate femeile aici sunt imbracate in imbracamintea traditionala saharawi fara exceptie. Barbatii poarta un turbanย  iar noi toti am primit de la gazdele noastre imbracaminte traditionala cu care am defilat in tabara de la ‘haime’ la scoala, la sala de sport de unde am luat numerele de concurs si la internet cafe-ul din mijlocul desertului…:)

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Despre blog

Despre existenta acestui blog as putea spune ca se intampla fiindca trebuie ๐Ÿ™‚ Nu fiindca as fi vreo mare scriitoare (btw, test dragut si popular de personalitate: http://similarminds.com/jung.html), dar daca tot trebuie, macar sa foloseasca. De exemplu la impartasirea informatiei peste care am dat de cand m-am apucat de alergat.

Unul dintre lucrurile care m-a frapat de cand am inceput sa alerg e insemnatatea informatiilor pe care le am de la oamenii cu care am intrat in contact. Cele mai utile si mai valoroase sfaturi le am de la oameni care trecusera prin aceleasi lucruri.ย  Cum am inceput de la zero, fiecare informatie a contat. Daca ar fi sa fac acum o lista cu primele 5 cele mai importante lucruri care imi vin in minte pe care le-am aflat de cand alerg, ar fi cam asa:

– ca singurul lucru de care chiar ai nevoie sunt niste adidasi de alergat (nu mi-am cumparat, dar am vazut ca multi sunt incantati de Asics, se gasesc la Intersport)

– ca trebuie sa urmezi in principiu un program de antrenament daca vrei sa participi la un maraton sau un semi-maraton. Programe de gasesc cu duiumul pe net la un search de “marathon training schedule”. Unul simplu, dupa care ma ghidez si eu: http://www.marathontraining.com/marathon/metric2.html

– ca sa alergi cu muzica vs. fara muzica si sa alergi cu cineva vs. singur afecteaza substantial performanta

– ca incepe sa te doara pe alocuri dupa ce incepi sa alergi (ultima aflata este ca se poate sa iti cada unghiile si ca nu e nici o problema, cresc la loc :)) si ca multe dintre cele care te dor iti mai si trec fara sa faci nimic (testata)

– ca exista Ro Club Maraton, http://www.maraton.info.ro/, clubul maratonistilor amatori din Romania, cu un site cu foarte multe informatii utile despre antrenament, imbracaminte, competitii. De exemplu: http://www.maraton.info.ro/primii-pasi-catre-alergarea-pe-distante-lungi.html. Enjoy ๐Ÿ™‚

Posted in Uncategorized | 3 Comments

Despre mine si despre cum m-am apucat de alergat

Dupa ce ma bucuram in postul trecut ca reusisem sa fac lucrurile sa mearga (si sa scriu pe blog) in loc sa citesc instructiuni despre cum sa scrii pe blog, am asteptam sa am timp ca sa mai scriu… Wrong! N-am avut, timpul acela destinat scrierii pe blog nu a mai venit, asa ca inca o data (mi-)am demonstrat (printr-un exemplu negativ de data aceasta) ca e mai important sa faci lucrurile sa se intample decat sa astepti indeplinirea altor conditii care sa te duca intr-un final la indeplinirea scopului initial. Rezultatul: mai bine 5 minute de scris pe blog decat nimic ๐Ÿ™‚

Despre mine pot spune ca mi-a placut intotdeauna sa alerg. Si nici nu am fost constienta de asta pana acum cand ma intreb si eu de ce alerg de 3-4 ori pe saptamana si vreau sa alerg maratoane. Ma gandesc ca poate sunt multi oameni in aceeasi situatie si ca se poate profita foarte usor de asta: logistic poate fi mai la indemana sa iesi in parc la alergat decat sa mergi la sala (depinde bineinteles de amplasamentul fiecaruia fata de sala/parc, timp disponibil etc).

Dupa ce m-am apucat de alergat vara trecuta (2010), nu m-am mai lasat. Fiindca imi placea sa alerg si fiindca voiam sa ma angajez in a ma tine de asta, mi-am gasit un mecanism care sa imi creeze obligatia de a alerga: un maraton.ย  Toate acestea cu scopul final (si nobil:) de a ma mentine in forma.

Timpul dintre momentul in care m-am hotarat sa particip la maratonย  si Maratonul International Bucurestiย  parea mai potrivit pentru antrenamentul pentru un semi-maraton, asa ca m-am inscris la cursa de 21 km. Fiindca in weekend-ul cu pricina eram in Amsterdam insa, am participat la semi-maraton in Amsterdam, care se tinea exact in aceeasi zi cu Maratonul International Bucuresti. Un semn clar ca nu puteam sa scap ๐Ÿ™‚

Dupa semi-maraton, participarea la un maraton intreg venea in mod natural. Vizam Viena in aprilie 2011, cand am primit in email un mesaj venit prin grupul Traiesc Sanatos pe LinkedIn. Scria “Invitatie in Sahara” si Andei Rosu lansa invitatia de a forma o echipa de romani pentru a participa la maratonul din Sahara in februarie 2011. Nici nu mi-a trecut prin cap ca as putea sa particip fiindca din cunostintele mele aveai nevoie de mai mult timp pentru antrenament in vederea unui maraton decat era disponibil. Am dat un search pe Google ca sa vad cine este “Andrei Rosu”, iar in momentul in care am citit ca s-a pregatit 9 saptamani pentru a participa la Maratonul de la Polul Nord, ca a pornit de la zero, m-a incoltit ideea ca as putea participa si eu la maratonul din Sahara pe aceleasi principii… Puterea inspiratiei si a exemplului, ce sa-i faci ๐Ÿ™‚ Si inca o lectie din procesul decizional: faptul ca ma gandeam in mod constant la Sahara dupa ce mi-a venit prima data ideea a fost un semn clarย  ca trebuia sa iau decizia de a participa… ๐Ÿ™‚

In rest sunt o persoana normala, am 26 de ani, lucrez in consultanta financiara (si sunt foarte atrasa de acest domeniu) iar singurul sport pe care l-am facut vreodata a fost dans sportiv (nimeni nu ma crede ca e sport, deci as putea spune la fel de bine ca nu am facut nici un sport). Deci se poate ๐Ÿ™‚

Posted in Uncategorized | 4 Comments

Is this working, Mr WordPress?

Acesta este un test. Ca o persoana care nu a mai avut niciodata un blog, am dat doua click-uri prin bunavointa lui Andrei Rosu caruia i se datoreaza existenta acestui blog si iata-ma intr-o interfata foarte “sociabila”, cu o singura casuta in care poti scrie, careia i se alatura un buton mare pe care scrie “Publish”. Pare foarte simplu acum ca scriu asta, nu? Numai ca sunt sigura ca daca nu as fi citit undeva ca oamenii care nu citesc in general instructiunile au un avantaj fata de cei care le citesc, cel mai probabil acum citeam ghidul de la WordPress “from-zero-to-..ceva”, in loc sa scriu. Ca o persoana care citeste intotdeauna instructiunile, pot spune ca acest post este dovada faptului ca sfatul de mai sus a mers. Si sa vedem daca merge si butonul ๐Ÿ™‚

Posted in Uncategorized | 6 Comments

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

Posted in Uncategorized | 2 Comments